Oamenii sunt creativi din cele mai vechi timpuri, iar progresul civilizației se bazează pe această capacitate de a imagina, inventa și îmbunătăți lumea din jurul lor. Proprietatea intelectuală (PI) servește drept un mecanism esențial pentru protejarea diverselor forme de creativitate și pentru stimularea inovației.
Un exemplu clasic ilustrează perfect importanța proprietății intelectuale: dacă eu am un măr și tu ai un măr și facem schimb, fiecare rămâne cu un singur măr. Însă, dacă eu am o idee și tu ai o idee și facem schimb, fiecare pleacă având două idei. Acest principiu reflectă natura specială a cunoștințelor și a creațiilor intelectuale—acestea nu se epuizează prin utilizare, ci, dimpotrivă, se multiplică.
Proprietatea intelectuală este un construct mental care facilitează argumentele juridice dar care ne expune la o serie de neînțelegeri și de erori. Pentru a transforma intențiile în acțiuni poate ar fi mai ușor să le denumim așa cum sugerează profesorul Radu Uszkai: ”privilegii intelectuale”
1. Creativitatea umană și protecția proprietății intelectuale
De-a lungul istoriei, oamenii au fost creativi, găsind mereu modalități de a inova, de a exprima idei noi și de a aduce progresul în societate. Proprietatea intelectuală (PI) a apărut ca un mijloc de protejare a acestor creații, fie că este vorba de invenții, opere artistice sau mărci comerciale.
Teoria utilitaristă privește drepturile de proprietate intelectuală din perspectiva consecințelor, a necesităților pe care impun existenta unui sistem de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală. Potrivit acestei teorii, existența unui sistem stimulează creativitatea umană și încrederea că se pot realiza lucruri protejate. Mai multă inovație înseamnă mai multă bunăstare, echilibru și productivitate.
În antiteză cu această teorie au fost dezvoltate trei teorii non-consecinioste care justifică necesitatea unui sistem de proprietate intelectuală din perspective diferite.
Teoria lockeană dezvoltată de John Locke apreciază că stimulentele cum ar fi rentele pe viață nu sunt suficiente pentru existența unui sistem de protecție a dreptului de proprietate intelectuală. Protecția creativității printr-un sistem este necesară pentru a recunoaște și a recompensa eforturile autorului. De pildă, un scriitor este proprietarul muncii sale dar munca sa are însă o dimensiune intelectuală care se materializează în apariția unui roman în spațiul public. Așadar, în comparație cu a da întâmplător din mâini în spațiul public, a da din mâini prin scrierea unui roman produce un alt efect în spațiul public de care cititorii beneficiază și pentru care eforturile autorului trebuie recompensate. Putem afirm că munca intelectuala nu este o activitate inutilă este prestată cu un anumit scop.
Teoria personalistă pornește de la existența creației intelectuale ca manifestare a voinței și personalității autorului. În lumina acestei teorii autorul unei cărți și o persoană care deține acea carte pot spune amândoi „aceasta este cartea mea dar în sensuri diferite”. Regăsim în această teorie influențele lui Immanuel Kant privitoare la voința individuală și relația acesteia cu lumea exterioară. În acest context, obiectele intangibile precum ideile nu au cum să nu conteze atunci când vorbim despre proprietate. Georg Hegel susține și el această teorie arătând că: adevăratul scop al creației intelectuale nu este legat de o bună satisfacere a nevoilor fizice ce este strâns legat de manifestarea personalității noastre. Creația intelectuală nu ajută doar la exprimarea personală ci contribuie la consolidarea demnității și recunoașterii individuale. În fapt, noi suntem de fapt cei care prin creție intelectuală dăm sens voinței noastre interioare și o aducem în fața publicului.
Teoria Rawsliană, dezvoltată de John Rawls privește instituția drepturilor de proprietate intelectuală ca un acord cu cerințele dreptului ca echitate. În lumina acestei teorii proprietatea intelectuală este una dintre libertățile de bază ale omului.
2. Imitarea ca motor al progresului
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au imitat și adaptat ideile altora pentru a crea noi concepte și produse. Aristotel spunea că lucrurile se diferențiază prin comparație cu lucrurile care se seamănă. Astfel, inovația nu este doar rezultatul unui proces de creație spontană, ci și al unei evoluții continue prin observație și reinterpretare.
Imitația urmată de diferențiere a reprezentat scheletul pe care s-a construit majoritatea bussinesurilor moderne. Un exemplu este elocvent, Apple nu a inventat telefonul mobil, a adaptat ideile anterioare și a comunicat diferit.La fel și Starbucks.
3. Diferențierea prin unicitate, nu prin competiție.Nu inota împotriva curentului de dragul de a fi diferit!
Au reușit cei care au înțeles comunicarea diferențierii nu ca un mijloc de a demonstra superioritatea față de competiție, ci ca o modalitate de a evidenția unicitatea. Concentrându-ne exclusiv pe competiție, riscăm să pierdem din vedere esențialul: ceea ce avem de făcut cu adevărat.
Unicitatea nu este doar un atribut al unui produs sau al unei idei, ci rezultatul unei perspective diferite. Privind lucrurile dintr-o altă direcție, putem descoperi noi modalități de a crea și de a inova. În loc să ne plasăm în vârf și să privim de sus, ar fi mai eficient să privim invers, să schimbăm perspectiva și să ne adaptăm la noi provocări.
Exprimarea unicităţii înseamnă contestarea înţelepciunii convenţionale cu o viziunie bine argumentată și un motiv convingător pentru care viziunea ta va transforma industria în care activezi. În timp îți vei viziunea poate suferi modificări dar dacă rafinezi ideile și pui în centru omul vei reuși să îți afirmi unicitatea.
4. Proprietate intelectuală în epoca AI
Cu evoluția inteligenței artificiale, rolul proprietății intelectuale se redefinește. AI generează conținutul trasat de viziunea umană. AI nu crează conținut și generează conținut deci, din nou, un proces creativ care implică imitația, amestecul de idei și unicitatea individului care dorește să obțină conținutul.
Omanii nu trebuie să intre în competiție cu AI ci să îl folosească ca pe un instrument care potențează creativitatea umană și ajută la exprimarea unicității. Proprietatea intelectuală rămâne un element esențial pentru protejarea acestei unicități, asigurând că valoarea reală a ideilor noastre este recunoscută și respectată dar despre asta voi dezvolta un articol separat.
5. Proprietatea intelectuală instrument de business
Folosirea proprietății intelectuale ca instrument de business presupune protecția mărcii care ajută la exprimarea unicității, atragerea investitorilor, creșterea reputației și fidelizarea clienților, protejarea designului produsului pentru a arăta inovația sau protejarea drepturilor de autor pentru a-ți exprima unicitatea.
Dacă vrei să discutăm despre proprietate intelectuală cel mai ușor, simplu și rapid mod de a-mi scrie este prin utilizarea formularului de mai jos.
Av. Gabriel Dragomir