Misiunea unui avocat este să valorifice, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, atât litera cât și spiritul legii, alegând cu discernământ pe care să își întemeieze argumentația pentru a servi justiția în mod echitabil. Litera legii se argumentează prin fidelitatea față de intenția legislatorului și prin predictibilitatea care să ghideze decizii viitoare iar spiritul legii, adică aplicarea legii în funcție de context și interpretarea mai presus litera legii trebuie să prevaleze când circumstanțele faptice care exced formulării legale fără a o încălca. Nici un sistem de legi nu poate face dreptate în orice situație căci diferențele dintre oameni și dintre acțiunile lor face imposibilă promulgarea unei legi simple aplicabile în toate circumstanțele și oricând.
Altfel spus, lupta avocatului constă în adaptarea legilor generale sau speciale la situații contextuale. Dar cum se transformă rigiditatea legii în flexibilitate? Cum pui în centrul preocupărilor omul și sistemul de drept?
1. Istoria Logo-ului meu de avocat
Cred că un avocat trabuie să pună știința în slujba binelui , adică să facă lucrul corect pentru motivul corect. Mult timp am ales ca stea călăuzitoare ”Știința în slujba binelui!” deși în minte aveam: ”Mai întâi oamenii, apoi principiile!”. Voiam să transmit că așez oamenii deasupra principiilor de drept. Analizez în acestă ordine principiile de drept, dispozițiile dreptului material și ale dreptului procedural și iar deasupra tuturor așez contextul în care omul are nevoie de actul juridic. Prin acest exercițiu am realizat că demersul meu urmărește de fapt realizarea binelui posibil în contextul relațiilor sociale. Mi-am dat seama că pot să ating acest scop dacă știința dreptului servește binelui general al omului și dacă regulile și principiile de drept sunt subordonate contextului în care omul are nevoie de aplicare regulii de drept.
Trebuie să recunosc că am fost influențat de Nietzsche, Kant și Jordan Peterson și nu de teorii juridice. Jordan Peterson m-a ajutat să fac o conexiune între bine, binele general și ceea ce fac, Kant mi-a lămurit ideea de bine moral iar de la Nietzsche am preluat ideea că poți adapta la orice ”cum” dacă cunoști ”de ce-ul”.
Pentru un avocat, știința dreptului reprezintă o poartă îngustă care aplică legi generale sau speciale la situații contextuale. De exemplu, în într-o situație în care contextul faptic este diferit de ipoteza legală, interpretarea legii pentru justificarea legalității faptei nu poate contrazice rațiunea umană, modul în care sistematizăm modul de gândire, iar rațiunea umană nu poate contrazice legea naturală, cum ar fi gravitația. Pentru a deveni practică, știința are nevoie de o metodă bazată pe principii practice întemeiate pe concepte utilizate cu succes în contextul relațiilor sociale.
Pentru avocat binele înseamnă ajutorul dat clientului pentru a face următorul pas corect. Este ceva care nu trebuie nu stabilit definitiv și nici negociat dar care trebuie gestionat atent pentru a diminua riscurile imprevizibile. Bine înseamnă eliberarea oamenilor de îndoieli dar nu prin oferirea de certitudini ci prin convingerea că în situația dată este cea mai bună decizie. Ca avocat este dificil să aduci întotdeauna certitudini în viața oamenilor și cred că nici nu este bine să o faci pentru că dacă o faci îi manipulezi pentru a încasa onorariul. De regulă la începutul unui proces dificil este imposibil ca avocatul să îți poată forma o imagine concretă a celei mai bune soluții deoarece nu cunoaște punctul de vedere al părții adverse și nici poziția judecătorului. Uneori poate trece mult timp până când un avocat să aibă confirmarea că strategia aleasă este cea corectă și conduce la cel mai bun bine posibil. De aceea cel mai bun bine posibil pentru următorul pas corect este strategia preferabilă.
Un avocat spune adevărul despre ceea crede, ceea ce nu înseamnă că ceea ce spune reprezintă adevărul. Pentru a oferi o părere sinceră, un avocat trebuie să se concentreze asupra a ceea ce este bine pentru clienți, nu asupra a ceea ce vor să audă pentru a deveni clienți. Acest lucru presupune înscrierea situaţiei contextuale în spiritul legii.
2. The true spirit of law is equity
Spiritul legii nu poate fi privit ca o noțiune teoretică ci ca una practică care presupune că sufletul legii este experiența. Această viziune presupune că legea nu trebuie să fie doar o aplicare mecanică a regulilor ci trebuie înțeleasă în contextul realităților și experiențelor umane. Legea nu reprezintă o entitate abstractă și statică ci un set de principii care trebuie adaptate circumstanțelor practice. Legea trebuie să reflecte realitățile sociale și economice iar experiența face ca legea să devină relevantă.
Deci, sufletul legii nu se află în textele legale reci ci în modul în care acestea sunt aplicate în viața de zi cu zi ținând cont de contextul la care legea este aplicată. Un judecător trebuie să aibă o înțelegere profundă a experienței umane pentru a evalua efectele pe care hotărârea le are asupra societății. Legea se dezvoltă prin decizii judecătorești iar judecătorul trebuie să fie ghidat de realități sociale nu de reguli abstracte, teoretice. Dreptul este un sistem viu în continuă schimbare care reflectă și răspunde nevoilor și circumstanțelor sociale și economice.
Deciziile judecătorești pronunțate în spiritul legii formează jurisprudența, adică o colecție de mai multe cazuri similare. Jurisprudența este utilizată de avocat pentru a ghida raționamentul practic dar hotărârea judecătorească nu înseamnă o aplicare pur mecanică a legii la o cauză determinată, înseamnă mai mult decât subordonarea situației contextuale principiului general. Așa cum nu există două frunze identice, tot așa nu putem întâlni două situații identice chiar dacă elementele lor generale sunt identice.
Echitatea este conceptul care cuprinde legea și dreptatea când cele două sunt în dezacord și care poate atinge conștiința unui judecător. Echitarea reprezintă practica de a eluda legea în numele dreptății. Echitatea face ca legea să se încline fără să fie încălcată, prin echitate justiția devine serviciu util unei societăți și nu o justificare a unei activități într-un sistem. Altfel spus, echitatea înseamnă indulgență și adecvare pentru a tempera rigiditatea legilor în situația în care aplicarea strictă a legii conduce la nedreptate.
3. Cum reușesc ca avocat să pun în prim plan spiritul legii și echitatea
Mintea mea este setată să aplic ceea ce știu pentru a face bine. Fac asta prin articolele publicate pe blog, scriu pentru a întelege și eu modul de aplicare a legii iar în activitatea practică încerc să dentific cel mai mare pericol iminent și apoi să decid care este următorul pas corect. Încerc ca azi să fac cel mai mare bine posibil azi să fie depășit de cel făcut mâine. Binele făcut anul acesta să fie depășit de binele făcut anul viitor.
Echitatea mea înseamnă să fac tot ce pot în prezent pentru un bine, în mod realist, în viitor, concetrându-mă pe următorul pas corect!
Av. Gabriel Dragomir