Aplicarea penalităților de întârziere de către creditorul obligației de a face a fost reglementată ca un mijloc de constrângere a debitorului, fiind menită să îl determine pe acesta din urmă să procedeze la executarea silită obligației de a face. Scopul reglementării nu este acela de transforma obligația de a face stabilită în titlu executoriu într-o obligație de executare prin echivalent ci de a-l determina pe debitor să își execute obligația stabilită prin titlu executoriu.

      1. Penalități de întârziere pentru executarea obligației de a face prevăzute de Art. 906 Cod Procedură Civilă

Art. 906 al. 2 Cod Procedură Civilă acordă posibilitatea creditorului de a solicita penalități de întârziere dacă debitorului obligației de a face sau a nu face, nu își îndeplinește obligația stabilită prin titlul executoriu.  Potrivit dispozițiilor art 906 Cod Procedură Civilă dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.

Penalităţile de întârziere prevăzute de Art. 906 al. 2 CPC reprezintă suma de bani pe care debitorul care refuză executarea a obligației de a face sau de a nu face este obligat să o plătească creditorului, pentru fiecare zi de întârziere, pâna la executarea în natură a obligației. Suma se stabilește prin hotărâre judecătorească și reprezintă un mijloc de despagubire a creditorului și unul de constrângere al debitorului să își execute obligația.

Pe scurt, trăsătura esentială a acestor penalități este aceea că aceste penalități reprezintă un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor, pentru a-l determina să își execute obligația asumată.

         2. Penalitățile de întârziere aplicate pentru executarea silită a obligației de a face

Prin acțiunea în instanță având ca obiect aplicarea penalităților de întârziere pentru a determina executarea silită a obligației de a face, creditorul nu urmărește acoperirea prejudiciului cauzat de debitor prin refuzul executării. Printr-o astfel de acțiune, creditorul unei obligații de a face dorește urgentarea executarii obligației de a face prin solicitarea penalităților de întârziere.

Așadar, penalităţile nu au legătură cu prejudiciul încercat de creditor, datorită neexecutarii obligației de catre debitor. Penalitățile stabilite de instanță nu au un caracter reparatoriu, ci caracterul unei pedepse civile, care se aplică atunci când este vorba de asigurarea executarii obligatiilor de a face si de a nu face.

             3. Ce reții și cum îmi scrii

Dacă ești creditorul unei obligații de a face, obligarea debitorului la executarea silită a obligației de face prin aplicarea unor penalități de întârziere poate reprezenta o modalitate de a obține executarea obligației stabilite prin titlu executoriu.

Cel mai rapid, simplu și economic mod de a-mi scrie este prin utilizarea formularului de mai jos. Evident, dacă îți este mai ușor, poți să îmi scrii și prin aplicații mobile sau rețele de socializare.

Av. Gabriel Dragomir