Din cauză că Moldova nu este țară membră UE, hotărârile judecătorești pronunțate în Republica Moldova trebuie supuse procedurii recunoașterii pe teritoriul României. Pentru recunoasterea hotărârii pronuțate în Republica Moldova sunt aplicabile dispozițiile Codul de Procedură Civilă Român și ale Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, retificat prin Legea Nr. 177-1997.

 

                     1. Înţelegerea Contextului – Tratatul cu privire la recunoașterea hotărârii pronunțate în Republica Moldova pe teritoriul României coroborat cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă Român

 

                                Pentru recunoașterea hotărârii pronunțate în Republica Moldova sunt aplicabile prevederile Titlului III din Codul de procedură civilă, intitulat „Eficacitatea hotărârilor străine”, respectiv prevederile art. 1094 şi urm. din acest titlu raportate la art. 50 şi urm. din Tratatul între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997.

                               Potrivit art. 53 alin. 1 din tratat hotărârile pronunțate pe teritoriul unei părți contractante referitoare la statutul civil al propriilor cetățeni se recunosc de plin drept pe teritoriul celeilalte părți contractante sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți.

                          Ca atare, pentru a valorifica pe teritoriul României o hotărâre pronunțată în această materie, persoana interesată nu trebuie să obțină o recunoaștere formală a respectivei hotărâri, autoritățile naționale fiind obligate să dea efect respectivelor hotărâri și să procedeze la actualizarea actelor de stare civilă pe baza hotărârilor străine. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană sau autoritate refuză să dea efect hotărârilor străine emise în materii specifice statutului civil al unei persoane, titularul hotărârii are interes să obțină recunoașterea actului pe calea unei proceduri în fața instanțelor române.

1.1. Este necesară legalizarea sau apostilarea hotărârii pronunțate în Republica Moldova?

Potrivit articolului 22 din Tratat: Valabilitatea actelor

1. Actele care emană de la autoritățile competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub semnătură privată, cărora acestea le dau dată certă și le atestă autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo altă legalizare. Această dispoziție se aplică și cu privire la extrasele și la copiile de pe aceste acte.

2. Actele menționate la paragraful 1, au pe teritoriul celeilalte părți contractante, aceeași forță probantă ca și actele de același fel ale acestei din urmă părți contractante.

Potrivit Art. 52 pct. 2 din același tratat, partea care solicită recunoașterea hotărârii pronunțate în Republica Moldova trebuie să depună:

• textul complet al hotărârii, precum și o adeverință că hotărârea a rămas definitivă și este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărâre
• actele originale sau copii certificate de pe acestea, din care să rezulte când persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat cel puțin o dată, la timp și în forma cuvenită, citația.

În consecință, din interpretarea sistematică a celor două texte legale rezultă că: Hotărârea a cărei recunoaștere se solicită poate fi depusă doar în formă legalizată deoarece aceasta reprezintă singura modalitate prin care se poate face dovada caracterului definitiv al hotărârii. Referitor la depunerea integrală a textului hotărârii, vâzând și dipozițiile Art. 254 al. 2 din Codul de Procedură Moldovean, potrivit cărora este suficientă emiterea minutei. reținem că nu este necesară depunerea integrală a textului hotărârii.  Atâta vreme când s-a făcut dovada caracterului definitiv al hotărârii aceasta nu poate fi condiționat de forma pe care o îmbracă hotărârea respectivă în statul care a pronunțat-o.

1.2. Doar hotărârile judecătorești pot fi recunoscute pe teritoriul României?

              Conform art. 50 alin. 1 din Tratatul sus-menţionat, fiecare parte contractantă recunoaşte şi încuviinţează executarea, pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunţate pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

                Prin alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că în sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înţelege:

1. a) hotărârile în cauzele civile, patrimoniale şi nepatrimoniale, pronunţate de instanţe judecătoreşti sau alte instituţii competente;
2. b) hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despăgubire pentru daunele cauzate;
3. c) hotărârile judecătoreşti referitoare la cheltuielile de judecată;
4. d) hotărârile arbitrale.

Deci, pe teritoriul României se pot recunoaște doar hotărârile judecătorești, alte tipuri de acte de stare civilă nu sunt supuse recunoașterii pe cale procedurii judiciare.

 

                          2. Procedura pentru recunoașterea hotărârii pronuțată în Republica Moldova potrivit Codului de Procedură Civilă Român

 

În acord cu dispozițiile art. 1096 din codul de procedură civil român: hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la articolul 1094 pot fi recunoscute în România spre a beneficia de autoritate de lucru judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată
• instanța care a pronunțat o, avut potrivit legii statului de sediu, competenta sa judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții
• există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea
• dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-a fost înmânată în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.

Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine. poate fi invocat numai de către acea persoană.

Cerințe similare sunt reglementate și în cuprinsul articolului 51 din tratat care prevede și temeiurile de refuzare a recunoașterii.

În consecință, cerințele de fond și formale pentru admisibilitatea unei cereri de recunoaștere pe teritoriul României a unei hotărâri pronunțate în Republica Moldova sunt:

• depunerea hotărârii a cărei recunoaștere se solicită rămasă definitivă (repet, potrivit tratatului legalizarea nu este necesară dar cerința rămânerii definitive nu poate fi dovedită fără legalizare)
• există reciprocitate Republica Moldova și România cu privire la recunoașterea hotărârilor străine
• instanța din Republica Moldova era competentă să soluționeze litigiu, părțile au fost legal citate în procesul respectiv aspecte care se trebuie să rezulte din hotărârea a cărei recunoaștere se solicită.

Este important de precizat că instanța nu poate reține din oficiu un motiv de refuz al recunoașterii hotărârii judecătorești pronunțate în Republica Moldova, deoarece articolul 51 din tratat nu permite acest lucru

                                      Așadar, pentru a obține recunoaștereahotărârii pronunțată în Republica Moldova trebuie  îndeplinenite urmatătoarele criterii:

•    Hotărârea a cărei recunoaștere o solicit se circumscrie noțiunii de hotărâre străină, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1094 Cod procedură civilă; 
•     Hotărârea să poată face obiectul recunoașterii pe teritoriul României, sa fie vorba doar de hotărâre judecătorească
•      Hotărârea nu este contrară ordinii publice de drept internațional român, cerință impusă de art. 1095 Cod procedură civilă; 
•        Sunt îndeplinite condițiile recunoașterii prevăzute de art. 1096  Cod procedură civilă

                  De asemenea, nu trebuie să nu existe motive de refuz a recunoașterii hotărârilor străine, dintre cele prevăzute de art. 1097 Cod Procedură Civilă și să fie  îndeplinite  cerințele prevăzute de art. 1100 din Cod Procedură Civilă.

                       3. Obstacole și soluții practice

 

Dacă în majoritatea cazurilor cererile de recunoaștere pe teritoriul României a hotărârilor pronunțate în Republica Moldova sunt admisibile am întâmpinat o singură situație în care recunoașterea pe teritoriul României a unei hotarâri de decădere din drepturile părintești a fost respinsă în primă instanță pe motiv că nu am depus textul integral al hotărârii și că nu se verifică veridicitatea semnăturii judecătorului care a semnat hotărârea.

Aceaste argumente au fost combătute în apel prin adrese emise de către judecătoria care a pronunțat hotărârea pentru a confirma că a fost emisă doar minuta și extrase din Codul Moldovean de Procedură Civilă care au dovedit posibilitatea emiterii doar a minute. În ceea ce privește semnătura am arătat că verdicitatea acesteia este lipsită de relevanță atâta vreme cât nu exista dovada nevalabilității actului, cu atât mai mult cu cât hotârârea are aplicată ștampila care poate fi verificată pe www.apostila.gov.md.

În final am obținut și recunoașterea acestei hotărâri.

                  3. Concluzii, recomandări și cum îmi scrii

 

Hotarările pronuțate în Republica Moldova pot fi recunoscute pe teritoriul României dacă ai hotărârea legalizată cu mențiunea că este definitivă.

Dacă acest articol te-a ajutat să înțelegi procedura atunci efortul meu a meritat iar tu poți să îl distribui către alți moldoveni care au nevoie să înțeleagă această procedură.

Dacă vrei să îmi scrii, cel mai rapid, simplu și economic mod este prin utilizarea formularului de mai jos.

 

Av. Gabriel Dragomir