Dacă ai fost trimis in judecată pentru tentativă de omor, suspendarea executării pedepsei pare a fi maximul din ceea ce îți poți dori.
Dacă te uiți la limitele pedepsei pentru tentativă de omor, 5-10 ani și cunoști faptul ca suspendarea executării pedepsei se poate dispune în cazul în care pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani închisoare, pare imposibil sa primești o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată. Chiar dacă recunoști fapta, limitele pedepsei se reduc cu o treime, deci minimul de pedeapsă care poate fi aplicat este de 3 ani și 4 luni, deci mai mult de 3 ani, situație în care nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei.
Și totuși care sunt soluțiile pentru a primi o pedeapsă mai mică de 3 ani, pentru care poate fi dispusă suspendarea executării pedepsei.
1. Schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal.
Chiar dacă ai recunoscut fapta, Art. 377 al. 4 din Coul de Procedură penală, permite și inculpatului să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei. Cu alte cuvinte, chiar dacă ai recunoscut fapta, nu trebuie să recunoști și incadrarea juridică.
Sub aspectul Laturii Subiective, adică al intenției avute la săvârșirea faptei, încadrarea juridică în tentativă de omor sau vătămare corporală care pune în primejdie viața persoanei, diferă în funcţie de poziţia subiectivă.
Deci, în funcție de intenția avută în momentul săvârșirii faptei, aceasta poate fi încadrată în:
- Tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal,
- Vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal.
Cele două infracţiuni care au o limită de demarcaţie foarte sensibilă
Dacă faptuitorul a urmărit, ori, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat ca rezultat al acţiunilor de lovire, moartea parții vătămate este incidentă prima dintre încadrările menţionate. Dacă făptuitorul a dorit, ori acceptat doar vătămarea corporală a victimei, cea de-a doua încadrare este cea corectă.
Atât literatura de specialitate, cât şi practica judiciară, au arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete şi, îndeosebi, în raport de:
- instrumentul folosit (apt sau nu de a produce moartea),
- regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu),
- numărul şi intensitatea loviturilor,
- raporturile dintre infractor şi victimă anterioare săvârşirii faptei,
- atitudinea infractorului după săvârşirea faptei.
De asemenea, s-a subliniat că este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări şi nu numai a unora, deoarece, chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce la o încadrare juridică greşită a faptei.
Astfel, dacă instrumentul folosit apt a produce moartea, dacă lovitura este aplicata intr-o zonă vitală, dacă a existat o obiectivare în cuvinte a dorinţei de a ucide se poate reține dacă poziţia psihică a fost orientată spre un omor sau spre o vătămare corporală.
Dacă NU există elementul subiectiv esenţial – intenţia de a ucide- atunci încadrarea juridică corectă este Vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, iar pedeapsa aplicată este între 2 și 7 ani.
În acest caz, dacă mai avem în vedere și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoașterii faptei, rezultă o pedeapsa aplicabilă pentru care poate fi dispusă suspendarea executării.
2. A doua soluție pentru a putea obține suspendarea executării pedepsei este ca după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoașterii, să beneficiezi de dispozițiile Art. 76 Cod Penal privitoare la reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei care urmare a existenței circumstanțelor atenuante.
În concluzie, întrucat încadrarea juridică a faptei în tenativă de omor are în vedere atitudinea psihică a faptuitorului încadrarea corectă a faptei se poate realiza doar prin prezentarea în rechizitoriu sau în hotărârea de condamnare a unei paralele între cele doua infracțiuni.
Av. Gabriel Dragomir
