Dacă la data sesizării instanței reședința ambilor soți se află în Belgia, pentru divorț în România se aplică direct Regulamentele Europene 2201/2003 , 1259/2010 și 4/2009 care înlătură de la aplicare dispozițiile procedurale române privind competența generală a instanțelor române și cele ale Codului Civil Român referitoare la determinarea legii aplicabile divorțului. Altfel spus, pentru un divorț cetățeni români cu domiciliul în străinătate, dacă ambii soți sunt cetățeni români și locuiesc în Belgia iar unul dintre ei nu este de acord cu divorțul, divorțul se poate pronunța de Judecatoria Sector 5 București potrivit legii belgiene.
Dacă există copii minori rezulțați din căsătorie, instanța română nu va soluționa cererile privitoare la acestia deoarece portivit art. 8 Regulamentul European 2201/2003 sunt competente să soluționeze cererile privind răspunderea părintească instanțele din statul membru de reședintă al minorului și nu operează prorogarea de comptență prevăzuta de Art. 12 din același regulament, dacă aceasta nu a fost acceptată în mod expres de soțul pârât. În ceea ce priveşte pensia de întreţinere, acesta este reglementată de Regulamentul UE 4/2009 care prevede la Art. 4 că părțile pot conveni ca instanța care soluționează cererile lor în materie matrimonială să soluționeze și obligația de întreținere. În concluzie, în cazul în care ambii soți sunteți cetățeni români cu reședința în străinătate iar unul dintre soți nu este de acord cu divorțul, instanța română, Judecătoria Sector 5, poate soluționa divorțul dar cererile privitoare la minori vor fi soluționate de statul pe teritoriul căruia minorul are reședința.
1.Cadrul Juridic pentru divorț cetățeni români cu domiciliul în străinătate în cazul în care soțul pârât nu este de acord cu divorțul
A. Art. 3 din Regulamentul European 2201/2003 – Competență de fond
(1) Sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele judecătorești
din statul membru:
(a) pe teritoriul căruia se află:
— reședința obiș nuită a soților sau
— ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuieș te acolo sau
— reședința obișnuită a pârâtului sau
— în caz de cerere comună, reș edința obiș nuită a unuia dintre soți sau
— reș dința obiș nuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
— reședința obiș nuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin ș ase luni imediat înaintea introducerii cererii ș i în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit șI al Irlandei, are „domiciliul” în acel loc;
(b) de cetățenie a celor doi soți sau, în cazul Regatului Unit și al Irlandei, statul „domiciliului” comun.
B.Art. 5 și 8 din Regulamentul European 1259/2010
Art. 5
Alegerea legii aplicabile de către părți
(1) Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:
(a) legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii acordului; sau
(b) legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii acordului; sau
(c) legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului; sau
(d) legea forului.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), acordul care desemnează legea aplicabilă poate fi încheiat și modificat în orice moment, dar nu ulterior datei sesizării instanței judecătorești.
(3)În cazul în care această posibilitate este prevăzută de legea forului, soții pot desemna legea aplicabilă și în fața instanței judecătorești pe parcursul procedurii. În acest caz, instanța judecătorească ia act de acordul soților, în conformitate cu legea forului
Art. 8
Legea aplicabilă în absența exprimării opțiunii părților
În absența unei opțiuni în temeiul articolului 5, divorțul și separarea de corp sunt reglementate de legea statului:
(a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar;
(b) pe teritoriul căruia soții își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanței judecătorești, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reședința în cauză la data sesizării instanței judecătorești; sau, în lipsa acestuia;
(c) a cărui cetățenie este deținută de ambii soți la data sesizării instanței judecătorești; sau, în caz contrar;
(d) unde este sesizată instanța judecătorească.
Legea aplicabilă divorţului
(1) În lipsa alegerii legii de către soţi, legea aplicabilă divorţului este:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;
b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;
c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
e) legea română, în toate celelalte cazuri.
(2) Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.
(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care divorţul este cârmuit de legea aleasă de soţi.
2. Comunicarea actelor de procedură în cazul în care soţul nu este de acord cu divorţul
Procedura de divorț este una contradictorie, nu se poate pronunța o hotărâre fără ca soțul pârât să știe de divorț chiar dacă discutăm de divorț cetățeni români care locuiesc în străinătate la aceeași reședință. Comuicarea cererii de divorț se face potrivit Regulamentului European 1393/2007 la adresa comună. Potrivit Art. 6-10 din acest regulament, judecătoria din România trimite judecătoriei din statul în care se află soțul pârât cererea de divorțul însoțit de un formular prevăzut în regulament. Judecătoria din statul membru unde se află soțul pârât, comunică cererea de divorț soțului pârât potrivit procedurii din statul respectiv. Potrivit Art. 10 din Regulamentul 1393/2007 dacă comunicarea a fost finalizată se emite un certificat de îndeplinire a acestor formalități.
Astfel, chiar dacă gratuită această procedura, nu este deloc simplă și în multe situații este imposibil să fie respectat termenul de 30 zile în care potrivit regulamentului european cererea de divorț ar trebui comunicată soțului pârât.
3. Dacă soțul pârât nu este de acord cu divorțul, soțul reclamant își poate asuma eșecul căsătoriei doar dacă au trecut mai mult de 2 ani de la despărțire
Dacă discutăm de divort cetățeni români cu domiciliul în străinătate în care soțul pârât nu este de acord cu divorțul, soțul reclamant poate să îți asume responsabilitatea desfacerii căsătoriei doar dacă au trecut mai mult de 2 ani de la despărțire, unica soluție este introducerea unuei cereri de divorț prin care ambii soți își asumă eșecul căsătoriei. Tehnic, se numește divorț din culpă comună, și înseamnă că ambii soți sunt vinovați pentru destrămarea relațiilor de familie.
Într-un divorț din culpă comună, trebuie demonstrat faptul că deteriorarea relațiilor de familie a fost determinată de refuzul ambelor părți de a se sprijini reciproc și de a încerca să înțeleagă nevoile reciproce într-o modalitatea specifică vieții de familie.
4. Procedura în fața instanței române
Continuând exemplul inițial de divorț cetățeni români cu domiciliul în străinatate, dacă ambii soț locuiesc în Belgia, iată ce se va întampla:
Dacă locuiești în Belgia sau în oricare țară UE și vrei să introduci divorț în România deși soțul nu este de acord cu divorțul, întrucât nu există acord în privința legii aplicabile divorțului, instanța română va stabili legea aplicabilă divorțului având în vedere criteriile stabilite de Art. 8 din Regulamentul European 1259/2010. Criteriile stabilite de Art. 8 din Regulamentul European 1259/2010 sunt ierarhizate, astfel dacă primul criteriu este îndeplinit celelalte sunt excluse.
Concret în cazul analizat, legea aplicabilă motivelor de divorț este legea belgiană, respectiv Art. 229 din Codul Civil Belgian. Potrivit acestui articol divorțul se pronunță când judecătorul constată dezbinarea iremediabilă a relațiilor dintre soți. Dezbinarea este iremediabilă când este în mod rezonabil imposibil ca soții să trăiască împreună și să reia legăturile dintre ei. Dovada dezbinării se poate face prin orice mijloc legal. Instanța română va analiza dacă dezbinarea este iremediabilă potrivit în conformitate cu dispozițiile Codului Civil Belgian.
5. Ce reții despre divorț cetățeni români cu domiciliul în străinătate când soțul nu este de acord cu divorțul și ce soluții ai
În primul rând trebuie să reții că daca amândoi vă aflați în aceeași țară este posibil să divorțați în România dar potrivit legii din țara în care vă aflați deoarece în lipsa acordului legea aplicabilă este indicată de dispozițiile Art. 8 din Reg. European 1259/2010. Apoi în cadrul procedurii de divorț din România se soluționează doar divorțul, nu și cererile referitoare la minori.
În concluzie, dacă soțul nu este de acord cu divorțul, în cazul unui divorț cetățeni români cu domiciliul în străinătate, instanța română va soluționa doar divorțul, cererile privitoare la minori vor fi soluționate în țara unde locuiți.
Deci, două procese, pentru acre costurile nu pot fi un capitol neglijabil. De aceea eu recomand să incercați să ajungeți șa un acord în ceea ce privește divorțul și apoi să luați decizia introducerii unui divorț în România.
Dacă ești hotărât să divorțezi în România, poți să îmi scrii prin:
- Rețele de socializare sau aplicația mobilă sau
- Poți utiliza acest buton
Av. Gabriel Dragomir
