Timp estimat pentru informare 20 min. Pentru Contestație proces verbal de contravenție, click aici.
Procesul verbal se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie iar atunci când se formulează o contestație proces verbal de contravenție (plângere contravențională) este contestată chiar prezumția de care se bucură.(Decizia CC 269/2020, pct.20)
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că: ”Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii (…)”
În primul rând, textul legal nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei. Din economia textului şi din împrejurarea că persoana sancţionată contravenţional are calitatea de reclamant în plângerile contravenţionale, rezultă pe baza unei prezumţii simple, că procesul verbal de contravenţie face deplină dovadă până la proba contrară cu privire la situaţia de fapt reţinută.
1. Contestație proces verbal de contravenție din perspectiva procesului echitabil
În al doilea rând, art. 34 din OG nr. 2/2001 permite și o interpretare în concordanţă cu exigenţele unui proces echitabil, de vreme ce se prevede că instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie. Prin urmare, menţinerea procesului verbal de contravenţie este rezultatul unor verificări, mai restrânse sau mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către instanţa de judecată.
Totuși, trebuie făcută o distincţie clară între situaţia de fapt care se stabileşte prin procesul verbal de contravenţie şi aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăţiei persoanei sancţionate contravenţional. În acest sens este de reţinut jurisprudenţa CEDO (Cauza Telfner c. Austriei) pct. 15 și 16 potrivit cărora prezumţiile de fapt sau de drept sunt acceptate de Convenţie iar prezumția de nevionovăție este încălcată atunci când sarcina probei este transferată de la acuzare șa apărare.
Astfel, cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei (Decizia nr. 831 din 13 decembrie 2018, pct.19). De asemenea, din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.(Decizia CC 269/2020, pct.22)
2. Probele convingătoare la o contestație proces verbal de contravenție
Probele administrate trebuie analizate din perspectiva jurisprudenţei CEDO (cauza Ozturk c.Germaniei, cauza Ziliberbeg c.Moldovei ) pentru a susţine temeinicia procesului-verbal de sancţionare contravenţională, acestea trebuie să fie certe şi trebuie să susţine dincolo de orice îndoială veridicitatea celor consemnate în actul contestat.
Prezumţia de nevinovăţie impune următoarele condiţii: instanţele să nu pornească de la premisa că petentul contravenient a săvârşit fapta ce i se impută; sarcina probei revine organului constatator; îndoiala este în beneficiul contravenientului. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravenţional, procedura soluţionării unei cereri privind o plângere contravenţională este reglementată în mare parte de Codul de procedură civilă şi că procesul verbal de contravenţie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumţiei de nevinovăţie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea proporţionalităţii mijloacelor folosite şi scopul legitim urmărit să funcţioneze şi alte prezumţii de fapt şi de drept, şi în favoarea organului constatator (cauza Blum c.Austriei).
Astfel, se impune respectarea unei anumite proporţii între prezumţii şi prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea contestatorului, fiind necesar a se ţine cont în analiza proporţionalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ şi, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.
Pentru a avea succes o contestație proces verbal de contravenție trebuie ca în urma administrării probelor (ideal ar fi chiar din înscrisuri) instanța să poată concluziona că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de sancţionare contravenţională contestat, nu corespunde adevărului.
3. Faptele anticoncurențiale în materie contravențională
Art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001 referitor la aplicărea unei amenzi proporţionale cu gradul de pericol social al faptei, este inaplicabil în materie anticoncurențială pentru următoarele motive:
- în anul 2003, Legea concurenţei nr. 21/1996 a fost modificată prin O.U.G. 121/2003, in scopul transpunerii principiilor din dreptul european al concurentei, sancţiunile prevăzute de legislaţia interna fiind in acord cu cele instituite prin Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1/2003 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din Tratat (art. 101 si 102 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene);
- raţiunea instituirii unor amenzi într-un cuantum ridicat este legată de necesitatea asigurării unui mediu concurential functional, prin descurajarea comportamentelor care nesocotesc reglementarile în materie de concurenţă, în vederea protejarii concurenţei si, in subsidiar, a intereselor consumatorilor;
- dacă aprecierea gradului de periocl social ar fi de competența instanței, s-ar ajunge la situatia în care întreprinderilor care încalcă regulile de concurenţă sa le fie aplicata o sanctiune cu profund caracter disuasiv, sens în care dispoziţiile Legii nr. 21/1996 ar fi golite de conţinut și contrare scopului urmarit de legiuitor de sancționare a celor care încalcă regulile de concurență
- cuantumul ridicat al amenzii ce se poate aplica pentru încalcarea regulilor de concurenţă releva gradul mare de pericol social al incalcarii normelor de concurenta, excluzand corectarea comportamentului contraventional prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter moral, acesta fiind si motivul pentru care legiuitorul a stabilit pentru contravenţiile reglementate prin Legea nr. 21/1996 un regim sancţionatoriu diferit de cel instituit prin OG. 2/2001 .
Imposibilitatea aplicarii unor sancţiuni derizorii in cazul contraventiilor in materie de concurenta este sustinuță și de principiul aplicării coerente a regulilor de concurență.
Potrivit jurisprudentei comunitare, chiar si netranspunerea în practică a unei clauze ce are ca obiect restrângerea concurenţei nu este suficientă pentru a scoate respectiva clauza de sub interdicţia prevazută de art.101 alin.(1) din tratat, echivalentul art. 5 alin.(1) din Legea nr. 21/1996, si, prin urmare, sa exonereze de raspundere agentii economici participanţi la acordul având prevederi anticoncurenţiale (în acest sens, s-a retinut în cazurile conexate C-89/85, C-104/85, C-114/85, C-116/85, C-117/85 si C-125/85 Ahlstrom Osakeyhtio si altii impotriva Comisiei (1993) ECR I-1307, par. 175 si cazul T-77/92 Parker P. impotriva Comisiei (1994) ECR II-549, par.55).
Potrivit Art. 2 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale:
(1) Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al buneicredinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
(2) Sunt interzise practicile de concurenţă neloială, după cum urmează:
a) denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
b) deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
c) orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
Conform art. 11 lit. b şi c din Legea nr. 11/1991 uzanţele cinstite constituie un ansamblu de practici sau reguli general recunoscute care se aplică în relaţiile contractuale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii încălcării drepturilor legitime ale acestora, privind orice comportament, respectiv acţiune, omisiune, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea şi comercializarea, efectuată de o întreprindere, în legătură directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs.
Potrivit art. 11 lit. d) din lege, prin secret comercial se înţeleg informaţiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe: 1. sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză; 2. au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; 3. au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete.
Tinând cont de aceste dispoziții legale este imposibil de explicat în termeni generali în ce măsură o faptă reprezintă sau nu o practică anticoncurențială. Trebuie analizată în concret fapta și impactul acesteia în mediul concurențial.
5. Ce reții și cum îmi scrii dacă te confrunți cu o faptă anticoncurențială
Contestația impotriva procesului verbal de contravenție este strans legată de exercitarea dreptului la apărare și merită să formulezi o plângere contravențională dacă situația reținută prin procesul verbal nu corespunde realității.
Dacă dorești să formulezi o plângere contravențională, cel mai rapid, simplu și economic mod de a-mi scrie este prin utilizarea formularului de mai jos. Evident, dacă îți este mai ușor, poți să îmi scrii și prin aplicații mobile sau rețele de socializare.
Dacă articolul ți-a fost util, pe aceeași temă, a plângerilor contravenționale îți recomand acest articol despre contestarea amenzii primite pentru radar. Evident, poți să distribui acest articol pentru a se bucura și alții de el.
Av. Gabriel Dragomir
