Avocat Gabriel Dragomir

Mă puteți găsi și pe:

Ce trebuie să ştii depsre:Tipicitate, Schimbarea încadrării juridice şi Circumstanţe Atenuante atunci când esşti cercetat pentru tentativă de omor

Dacă ai fost trimis in judecată pentru tentativă de omor, suspendarea executării pedepsei poate a fi maximul din ceea ce îți poți dori.

Dacă te uiți la limitele pedepsei pentru tentativă de omor, 5-10 ani și cunoști faptul ca suspendarea executării pedepsei se poate dispune în cazul în care pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani închisoare, pare imposibil sa primești o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată. Chiar dacă recunoști fapta, limitele pedepsei se reduc cu o treime, deci minimul de pedeapsă care poate fi aplicat este de 3 ani și 4 luni, deci mai mult de 3 ani, situație în care nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei.

1.Tipicitatea infracțiunii de tentativă de omor

 

O persoană nu poate fi trasă la răspundere penală decât în cazul săvârşirii unei   infracţiuni, cu alte cuvinte, răspunderea penală a acesteia nu poate interveni decât dacă fapta concretă întruneşte toate condiţiile de ordin obiectiv şi subiectiv prevăzute în conţinutul constitutiv al infracţiunii, astfel cum este reglementat prin norma de incriminare.

Tipicitatea , ca şi condiţie pentru existenţa infracţiunii este impusă de principiul legalităţii incriminării – nulla poena sine lege – prevăzut de art. 2 Cod Penal, potrivit căruia legea prevede care fapte constituie infracţiuni. Prin urmare, legea penală prevede un model abstract de comportament de care leagă aplicarea unei sancţiuni penale, iar tipicitatea nu este o caracteristică a infracţiunii ca noţiune abstractă, ci este o cerinţă a infracţiunii fapt concret.

Pentru a interveni răspunderea penală a făptuitorului, trebuie să existe o concordanţă între trăsăturile faptei concrete şi trăsăturile modelului abstract prevăzut în norma de incriminare, în situaţia de faţă, infracţiunea de tentativă la omor,  trebuie să existe desfăşurarea unei acţiuni sau inacţiuni ca manifestare exterioară care să aparţină făptuitorului şi să fie expresia voinţei sale libere. Iar această manifestare , din punct de vedere subiectiv trebuie să fie exprimată sub forma intenţiei directe sau indirecte.

Săvârşirea faptei cu vinovăţie, relevă cerinţa culpabilităţii ca şi condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii şi, ca urmare a constatării existenţei acesteia, a angajării răspunderii penale a persoanei care a săvârşit-o.

Infracţiunea de tentativă la omor presupune , în mod obligatoriu, intenţia făptuitorului de a ucide, rezultat pe care îl prevede, fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate pe care o acceptă, rezultat care însă nu se mai produce. Infracţiunea va exista numai dacă există trăsăturile sale esenţiale, absenţa oricăreia dintre acestea determină absenţa infracţiunii. Cu alte cuvinte sub aspectul laturii obiective este necesară existenţa ca element material a unei acţiuni sau inacţiuni a făptuitorului iar sub  aspectul laturii subiective este necesară existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe sau indirecte.

Doar în 2 situaţii concrete poţi pentru a primi o pedeapsă mai mică de 3 ani, pentru care poate fi dispusă suspendarea executării pedepsei:

2.  Schimbarea încadrării juridice în vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal.

 

Chiar dacă ai recunoscut fapta, Art. 377 al. 4 din Coul de Procedură penală, permite și inculpatului să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei. Cu alte cuvinte, chiar dacă ai recunoscut fapta, nu trebuie să recunoști și incadrarea juridică.

Sub aspectul Laturii Subiective, adică al intenției avute la săvârșirea faptei, încadrarea juridică în tentativă de omor sau vătămare corporală care pune în primejdie viața persoanei, diferă în funcţie de poziţia subiectivă.

Deci, în funcție de intenția avută în momentul săvârșirii faptei, aceasta poate fi încadrată în:

  • Tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin.1 Cod penal,
  • Vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal.

Cele două infracţiuni care  au o limită de demarcaţie foarte sensibilă

Dacă faptuitorul a urmărit, ori, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat ca rezultat al acţiunilor  de lovire, moartea parții vătămate este incidentă prima dintre încadrările menţionate. Dacă făptuitorul a dorit, ori acceptat doar vătămarea corporală a victimei, cea de-a doua încadrare este cea corectă.

Atât literatura de specialitate, cât şi practica judiciară, au arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete şi, îndeosebi, în raport de:

  • instrumentul folosit (apt sau nu de a produce moartea),
  • regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu),
  • numărul şi intensitatea loviturilor,
  • raporturile dintre infractor şi victimă anterioare săvârşirii faptei,
  • atitudinea infractorului după săvârşirea faptei.

De asemenea, s-a subliniat că este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări şi nu numai a unora, deoarece, chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, pot duce la o încadrare juridică greşită a faptei.

Astfel, dacă instrumentul folosit  apt a produce moartea, dacă lovitura este aplicata intr-o zonă vitală, dacă a existat o obiectivare în cuvinte a dorinţei de a ucide se poate reține dacă poziţia psihică a fost orientată spre un omor sau spre o vătămare corporală.

 Dacă NU există elementul subiectiv esenţial –  intenţia de a ucide- atunci încadrarea juridică corectă este Vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal, iar pedeapsa aplicată este între 2 și 7 ani.

În acest caz, dacă mai avem în vedere și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă ca urmare a recunoașterii faptei, rezultă o pedeapsa aplicabilă pentru care poate fi dispusă suspendarea executării.

3. Circumstanţa atenuantă a săvârşirii faptei sub o puternică temere sau emoţie sau depăşirea limitei legitimei apărări

 

Dacă nu ai reuşit schimbarea încadrării juridice, mai poţi obține suspendarea executării pedepsei prin reducerea cu încă  treime a limitelor de pedeapsă (după reducerea cu o treime datorată recunoașterii), dacă beneficiezi de circumstanţele atenuante prevăyute de Art. 75 al. 1 şit. a şi b CP referitoare la săvârșirea faptei sub o puternică temere sau emoție sau depășirea limitelor legitimei apărări. În conformitate cu dispozițiile Art. 76 Cod Penal limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime  ca urmare a existenței circumstanțelor atenuante.

În concluzie, întrucat încadrarea juridică a faptei în tenativă de omor are în vedere atitudinea psihică a faptuitorului încadrarea corectă a faptei se poate realiza doar prin prezentarea în rechizitoriu sau în hotărârea de condamnare a unei paralele între cele doua infracțiuni.

4. Cum îmi scrii

Cel mai simplu și rapid mod de a-mi scrie este prin completarea formularului de mai jos. În cadrul formularului ai posibilitatea să îmi atașezi și rechizitoriul.

    Av Gabriel Dragomir

  Av. Gabriel Dragomir

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *